Real Life ! ♥ )

Când au fost fericiți, oamenii au luptat împreună, ținându-se de mână strâns, când i-a durut, ceva parcă s-a rupt, te uita-i la ei, erau atât de străini, parcă a lor hotare nu s-au întâlnit niciodată. Pasat V.

Mai strivește-i din când în când și ochii cu priviri blânde, nu doar fundul cu atingeri mârșave. Mai dă la o parte plăcerile tale trupești și soarbe-i din priviri zâmbetul. Mai lasă paharul cu alcool jos și îmbată-te cu mirosul ei din plină dimineață. Mai rupe țigara și lasă-te intoxicat de iubirea din sufletul ei. Mai fii bărbatul din inima ta și închipuirile ei, și lasă părerea celor din jur să se perinde undeva departe și să moară. Mai sufocă-i brațele cu îmbrățișări de doruri cumplite, doar așa să-și piardă respirația. Mai surprinde-o din când în când atunci când o vezi plictisită, singură, posacă. Oferă-te pe tine drept cadou la ușa ei. Pe femeie să o privești îndelung, ani întregi, cu

„Impresii după vizionarea unui film din perioada comunistă.” Viața fără mass media și alte căcaturi era de-a dreptul frumoasă. Bunicii noștri au avut o copilărie bine meritată până în ultimul ceas al respirației lor. Au colindat viața asta de nebuni, doar ei cu alți ei. Au știut să-și printeze în memorie cele mai frumoase amintiri, au știut să pornească la drum neștiut doar în căutarea de a-și ferici fiecare clipă. S-au îndrăgostit pe străzi pustii, și și-au deschis sufletul în fața celui iubit pe băncuțe, cu roșiri în obraji și cu săruturi furate. Astăzi nu ne mai îndrăgostim. Astăzi aruncăm cu banul sau cu bucata de fier pe patru roți, și nu mai obținem doamne, ci bucăți de carne pentru po

Uneori relațiile au "End.", nu și "Happy End.". Ne bucurăm când cunoaștem pe cineva nou. Uneori apare la momentul potrivit, ca ceva neplănuit. Ne întrebăm "Unde a fost atâta timp de nu l-am întâlnit pînă acum?". Urmează clipe frumoase, plimbări prin parc, ținut de mână, sărutări jucăușe, zâmbete culoare, ochi plini de dragoste, și, un suflet, curat, dornic să primească și să dăruiască iubire cu foc. Ne cunoaștem mai bine, ne împărtășim nebuniile, temerile, eșecurile, bucuriile, visele, și pare că totul merge după paginile unei cărti cu povești, dar, ca orice carte de povești, are final, uneori nu e chiar cel fericit. Ajungem în punctul ăla la care nici nu te-ai gândit în momentele de fericir

Să venim acasă, să ne lecuim. Sunt lucruri mult mai importante-n lumea asta decât iubiți/foști iubiți, prietene/ex prietene, colegi/ex colegi, sunt unele lucruri cărora nu le putem da o definițe anume, nici măcar nu sunt lucruri, sunt de suflet, sunt ei, părinții, frații, surorile. Îi vedem rar sau în fiecare minut al existenței noastre, niciodată nu sunt de-ajuns clipele cu inimile astea minune. Uneori revii acasă, te strângi la o masă de seară, îi privești și îi mulțumești lui Dumnezeu pentru binecuvântarea care stă lângă tine, în fața ta, în sufletul tău. Când sunt bine și fericiți, parcă respiri și tu altfel, când povara nefericii cade peste ei, ești și tu, pe jumătate mort, sau ai muri

„Voi „femei”. Aveți între 12 și 16 ani, v-ați „pricopsit” în societate drept „femei„. Ați șters orice urmă de inocență și copilărie de pe chipul vostru, în schimb ați ales să creșteți, să vă murdăriți pielea gingașă de farduri și rujuri scumpe, nu vă mai place nisipul de pe mahalale, că acum vă stricați unghia cu efect cancerigen, nu vă mai sinchisiți în fața nimănui, deja în spatele vostru stau vreo 2-3 băieți după care ați udat perna, noi copii de altă dată udam perna de genunchi juliți, de pedepsele părinților pentru că nu ne lăsau pe uliță. Voi „femei” vă treziți dimineața cu fețe parcă rupte dintr-un film horror, efectul nopții trecute petrecute prin nu știu care club, aveți deja infilt